Primăvara, pe răcoare…
mai 17, 201036 de luni
aprilie 28, 2010A zecea zi după scripturile evenimentului, CristianFilm prezintă…
AM STAT ÎN CAPUL MESEI TARE MÂNDRU:
ŞI LE-AM DAT ĂSTA…
…TUTUROR DE LA MINE DE LA ´SERVICIU´
A fost atât de bun, încât ne-am umflat şi am mers în gaşcă şi în altă parte
Mami la minus grade
octombrie 15, 2009Nu e 8 Martie, nu e nici macar Craciunul… dar tati se simte dator sa se invredniceasca a se ocupa, macar sumar, de micul meu jurnal pentru ca… l-am lasat PAF! Astazi, in drum spre magazin (“ca sa cumparam putin”, cum zice rima mea), i-am cersit unei babute din sat flori. Viau floi! Am zis, si mamaie nu a ascultat protestele lui tati si mi-a rupt niste … flori, ce-or fi alea. Ce faci cu ele? M-a intrebat. Le pun in apa! Si… I LE DAU LU’ MAMICA!!! Au ramas la fel de paf amandoi, iar mami mi-a dat un, cum zice ea, pussy. Binemeritat, desigur!.
P.S.> Afara sunt vreo minus grade, si e doar octombrie… brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
Zoo 2009
iulie 21, 2009O bună tradiţie de anul trecut făcea să nu treacă luna fără să merg la Zoo. Anul ăsta nu ştiu dacă am fost de două ori dar… am fost. Babuinul tot n-a înţeles să îşi dea cu cremă la funduleţ şi m-a supărat…
Iar eu, care număr binişor până-n patru şi după şapte, m-am cam încurcat cu atâţia ochi…
Cu ursul nu mai am nici o problemă, aproape că dau noroc cu el
Dar nici colţul în care se văd şi aud doar animale domestice nu mă simt rău.
Băiţa cea de toate serile
iulie 9, 2009Învârt cu orele tricicleta cea jegoasă prin noroiul din curte
Aşa că băiţa de seară cu seară e bine primită 
Visare la mare
iunie 20, 2009
Micile plăceri, marile bucurii
iunie 20, 2009Mami si tati au fost surprinsi sa nu aiba batai de cap cu cerutul a mii de jucarii. De fapt, intram mai degraba la Kenvello decit la tarabele cu pistoale si delfini de plastic. Am avut o mica dorinta spusa de o mie de ori, si mi s-a implinit: sa ma dea cu tractorasul ala de ii zice minicar.
Ca urmare, am fost premiat si am vazut Mamaia si de la inaltimea Gondolei lu’ Mazare. Mi-a placut!
Goana dupa fete
iunie 20, 2009De fapt un mic rezumat foto-video, cu cele cu care tati m-a surprins si m-a filat discret la receptie…
…unde tipa plina de fite poza in loc sa asculte explicatiile mele stiintifice, sau pe plaja…
…ori chiar in gara, la Constanta:
L-am văzut pe Mark
iunie 20, 2009Pentru cei care nu stiu, Mark va muri repede. Este delfin si imediat face 30 de ani. De aceea, doar anul acesta mai poate fi vazut la Delfinariul din Constanta, acolo unde mami isi doreste de copil sa ajunga. A reusit acum, dupa cum se vede
Sac, ca eu am reusit in timp mult mai scurt (vezi pe dreapta linkul “Aici voi merge”). Mami a fost aproape deceptionata, dar eu am ramas mut de uimire dinainte sa inceapa spectacolul, cind am vazut leii de mare:
De reprezentatia rablagitului Mark, ce sa mai zic, priviti-ma mai jos cum il sorb din ochi. Sa vedem chinezariile cu care l-or inlocui la anul.
Asa ca fara rezerve am aplaudat frenetic, dar cum nu fac nimic fara mami, am facut-o dublu mixt:
UPDATE 2 iulie 2009: ADIO, MARK!!
Marea cea mare.
iunie 20, 2009Da, asta gandeste Cristian Vlad, la 2 ani si 2 luni, cind dupa un drum de cosmar de vreo 9 ore ajunge undeva, la etajul 6, si vede asta:
Ei bine, mintea mea a clocit o expresie neauzita de la mami sau de la tati: “am ajuuuns la maaarea cea mareee”.
Buun, asa cum s-a dedus pana aici, postul anterior prin care anuntam ca acceleratul va pleca singur e deja revolut. Pe 12 era trenul, pe 10 d-na doctor care m-a facut bine acum 2 luni a zis ca plecam pe riscul nostru si ca nu e bine, dar PE 11!!!!!!!, doamna de la oRL a zis sa fim optimisti ca marea face bine. Am plecat rupt de tuse si pe antibiotic si am venit plin de viata…
De altfel, cum am ajuns la nivelul zero m-am bucurat de revederea marii
La inceput am fost mai agresiv si cautam sa fur masinutele altor baieti
Dar am redescoperit repede placerile zonei marine si am testat apa, sa vad daca e la fel de sarata
Cind am vazut ca e la fel de uda si sarata, am inceput sa car
Si astfel zilnic m-am ocupat de acvariul meu cu un peste si-o ratusca. Probabil ca la castele ma voi pricepe la anul.
Si tot asa am dus-o o saptamana…
De unii ii invidiau pe mami si tati ca ai lor, mai mari, fugeau de apa…
Am mai meditat si langa fantana de la hotel,
mi-am facut si o rutina, precum se vede in incadrarea urmatoare, sa stau dimineata la masa, sa trec pe la leagane si apoi sa alerg in mare,
dar asta nu inseamna ca a fost totul roz. Ba din contra, imaginile arata ce a iesit pentru mine, la varsta la care totul incepe cu VREAU/NUUU VREAU. Ore intregi, cei doi m-au suportat asa:
Dar ce mai conteaza, cind nu a fost nici o zi fara un zambet plin de satisfactie, oferit drept rasplata:
Gata ca postul devine epopee, celelalte aspecte din minivacanta, separat! (nu pierdeti “Goana dupa fete” si “Night life”!)
